Suicidul ferat
Am aflat adineaori despre sinuciderea relatată de Bleen din gara Sinaia. Stilul în care a făcut-o nu mi se pare deloc deplasat, ţinînd seama că autorul a fost pus în faţa unei agresiuni prin surprindere. Bleen îşi exprima neputinţa şi revolta în faţa lipsei de pudoare a sinucigaşului. Nu am avut timp să urmăresc cotcodăcelile „organizaţiilor ciuvice”, dar presupun că evenimentul nu a scăpat nepolitizat de jegurile din presă. Doresc să îl asigur pe Bleen şi pe alţi martori la sinucideri impudice că există căi de descurajare a milosteniei tîmpe şi a răsfăţului sinucigaşului.
Cred că e timpul să clarificăm cîteva implicaţii ale sinuciderii prin expunerea voită la impactul cu un vehicol. Doresc să le dau „factorilor în drept” o idee despre riscurile la care se expune un sinucigaş feroviar în Japonia.
În momentul în care tentativa îi reuşeşte, averea sinucigaşului creşte cu circa minus 100.000 de dolari. Mai bine zis, cam la atît se ridică costul perturbaţiei provocate de sinucigaş în transportul feroviar. Cum averile se moştenesc, (inclusiv debitele) sarcina achitării datoriei contractate tacit de sinucigaş îi revine familiei. Uneori se merge pînă la executarea silită a bunurilor familiei sinucigaşului.
Viaţa biologică nu e totuna cu starea civilă. Starea civilă presupune responsabilităţi şi după moarte. A şterge răspunderea patrimonială după moarte, echivalează cu exproprierea postmortem, ceea ce este anticonstituţional. Şi datoriile sunt avere. Iar orice întîmpinare la o eventuală exonerare a sinucigaşului în instanţă, pe ideea exproprierii abuzive trebuie fondată. O avere grevată de datorii nu poate fi transferată în mîinile moştenitorilor înainte de achitarea debitelor. Dacă averea reziduală iese cu semnul minus*, moştenitorii sunt în situaţia de a munci pentru compensarea nesăbuinţei mortului. În rate lunare. Coliva intră cu prioritatea a II-a. Aşadar, nu merge cu şmecherii.
Anual, mai bine de 30.000 de japonezi se sinucid. Densitatea de căi ferate (Km/K㎡) este de patru ori mai mare decît în România. Aţi zice că soluţia feroviară e la îndemîna oricărui sinucigaş. Cu toate acestea, datorită aplicării postmortem a codului civil, a dreptului succesoral, la sînge, fără excepţie şi fără sofisme, proporţia de sinucigaşi feroviari este practic zero.
CFR ar putea să creeze un precedent prin solicitarea de daune familiei sinucigaşului din Sinaia. Este timpul să facem ordine. Sinuciderea pe calea ferată este o agresiune ce provoacă daune private măsurabile în termeni de bani şi timp, daune pe care cineva trebuie să le plătească. Am arătat mai sus cine este drept să suporte costurile. În orice caz, nu societatea, ci făptaşul şi familia sa.
–––––-
* în dreptul succesoral japonez există şi o cale de fugă. Moştenitorii pot face socoteli, iar dacă rezultatul le iese cu minus, sau efortul de a păstra moştenirea nu se justifică subiectiv, atunci, au 30 de zile la dispoziţie să emită un act prin care îşi exprimă dezinteresul pentru averea mortului. Dacă toţi moştenitorii calificaţi fac la fel, averea mortului rămîne a nimănui, deci nimeni nu va putea prelua sarcina compensării pagubei provocate de sinucigaş.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
interesant si corect!
pe rug vei arde ereticule! alege: la antene sau la irealitatea?
Prefer focul iadului. 😀
corect! Cu dracii poate te mai intzelegi, cu ciutacii sau striblii, never-ever.
Doar o observație: dacă s-ar aplica asta în România, mă tem că sinuciderile pe calea ferată ar constitui 99% din numărul total de sinucideri. Românii au altă mentalitate, au chestia cu capra vecinului și altele asemenea; adică, mor și îmi ruinez și familia.
Revenge from the grave.
Nu sunt sigur. Deocamdată sunt demonstrate doar „eroismele” inverse. Cunosc oameni care au cheltuit bani împrumutaţi într-o veselie şi s-au sinucis ca să îşi salveze familia de creditori. Cam de aceeaşi natură este şi „eroismul” delapidatorilor. Fac cîţiva ani de pîrnaie, dar ştiu că vor avea averile intacte la ieşire. Sigur, ambele forme de eroism sunt fără stimă de sine. Eroism de vierme. În acest context, e posibil ca nu numai ura de sine dar şi ura pur şi simplu să sporească numărul sinucigaşilor feroviari. Rămîne să vedem. Deocamdată obiecţiile tale nu au un suport empiric, ci reprezintă ceea ce crezi tu că ar crede sinucigaşii români. Oricare ar fi rezultatul, practica judiciară după modelul japonez ar fi mai dreaptă.
Marius stii bine ca Romania este o tara a paradoxurilor si nu prea importam modele fie ele si japoneze. Aceasta lege este o utopie fiindca daca s-ar sinucide fiecare parlamentar ar rezulta dintr-un foc 50 000 000 eur. Daca aplicam algoritmul la toti angajatii aparatului de stat care au profesia de „taietori de frunze pentru diverse animale” romanii care vor sa munceasca cinstit vor trai ca niste nanabi arabi fara sa …munceasca !
Riscam sa devenim cea mai bogata tara de pe planeta ceea ce ne-ar atrage ura si invidia vecinilor de la rasarit si s-ar putea declansa apocalipsa.
Cred ca romanii la un potential referendum ar respinge o asemenea lege pentru ca paradoxal de secole se merge pe principiul „capul plecat sabia nu-l taie”…si de atatea plecaciuni mai bine slugi la altii decat stapani in tara.
A aparut o noua boala la romani un virus letal care ameninta insasi existenta natiunii…imbeciliatea.
Virusul este autentic romanesc si se exporta avand eticheta „made in Romania”.
Dorel Cor said, on 2011/09/01 at 07:27
Oare? Nu cumva asta este o „figura de stil” mult prea folosita?
Ma bucur sa vad ca esti sanatos si scrii din nou pe blog. 🙂