The most amazing greening on Earth
În ciuda zădufiștilor și catastrofiștilor, Terra se înverzește.
by Patrick J. Michaels
We’ve long been fond of showing the satellite evidence for planetary greening caused by increasing carbon dioxide, particularly the work of Zhu et al.(2016):
Vezi articolul original 713 cuvinte mai mult
Protocoale semnate de domnul Toader
Colul și protocolul
T.Toader, 28.08.2018, declarație la Ministerul Justiției: „Reafirm faptul că într-un stat de drept protocoalele au caracter nefiresc”
Mai jos sunt șase protocoale semnate de domnul profesor universitar dr. Toader Tudorel (în calitate de deca, de rector, apoi de ministru) și un altul semnat de ministrul anterior pe care îl impune să fie respectat de către judecători. Toate au fost încheiate în statul de drept numit România. Eu spun că ar cam fi legale. Dar dacă mă uit la clipul de mai sus nu pot spune că ar fi și firești. Căci dacă la drept cât de cât mă pricep, la filosofie încă sunt începător.
1. Protocol_intre Ministerul Justitiei, CSM si Ministerul Educatiei
2. Protocol intre o Facultate de stat si CSM
3. Protocol_de_intre_o Universitate de stat si Administratia Penitenciarelor
4. Adresă către instanțe pentru aplicarea unui Protocol dintre MJ și Uniunea Avocaților
Vezi articolul original 14 cuvinte mai mult
Un condamnat penal nu poate fi loial statului
Cam așa:
Există un principiu în drept potrivit căruia unde este aceeași rațiune trebuie să existe și aceeași soluție (ubi eadem ratio eadem solutio). Ca urmare, mă întreb dacă cele de mai jos ,statuate de CCR – Decizia nr. 32/2018, pct. 56 – pentru funcționarii publici, nu ar trebui să li se aplice și demnitarilor statului. Mai mult, până la urmă demnitarii statului ocupă poziții chiar mai onorabile decât cele ale funcționarilor statului.Vezi articolul original 159 de cuvinte mai mult
Avertisment sever către SRI
Subject: Catre Departamentul de Aparare a Constitutiei
From: Marius <…>
Date: 2018/06/12 2:20
To: relatii@sri.ro
Stimați domni,
Este a doua scrisoare pe care v-o trimit îngrijorat profund de regimul politic pe care, sper, îl țineți sub observație și despre care, eventual, veți spori volumul de cunoaștere întru binele omenirii.
Permiteți-mi întâi să prezint faptele. Cum ele sunt multe, le expun în ordinea pe cât posibil crescătoare a numerelor articolelor din Constituție cu care intră în coliziune.
După cum știți din rapoarte întocmite de funcționarii dumneavoastră, partidele ce constituie Executivul au un discurs de identificare a dușmanului, retorică pernicioasă, întâlnită în regimurile totalitare. La (sper) ultimul lor miting, din 9 iunie 2018, în fapt o demonstrație de forță, grobiană, amenințătoare, președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului, precum și Premierul, au mers până acolo încât au divizat națiunea, încâlcind Art. 1. și 30 (7). Vă reamintesc, indivizibil se referă la întregul stat, ce nu are numai teritoriu, ci și cetățeni. Coroborat cu încălcarea Art. 2(2), pe care-l voi mai cita, iese de Art. 397 CP referitor la răsturnarea ordinii constituționale.
Nu mă sfiesc să afirm că PSD în alianță cu ALDE reprezintă o formațiune fascistă. Cu atât mai periculoasă, cu cât nu dă semne de regret atunci când pulverizează retoric și financiar (prin confiscarea pilonului II de pensii) fundamentul statului consfințit de Art. 4 (1) și (2).
Un fapt marginal, dar elocvent pentru disprețul funciar față de Art. 2 (2) este hotărârea cu care partidele de guvernământ vor să rupă din bugetul public pentru finanțarea anticonstituțională a familiei regale în vigoare până la 30 decembrie 1947, încâlcind Art. 1 (2), și 4 (2) precum și 16 (2) adăugând fraudulos un iluzoriu paragraf (5) la Art. 12. ce, în forma în vigoare limitează simbolurile naționale la entități inanimate.
Remarc tratament discriminatoriu în acțiunile Jandarmeriei din subordinea ministrului de interne. Prea multe amenzi chipurile pentru tulburarea ordinii publice sunt date împotriva protestatarilor #rezist, în timp ce falși revoluționari și slugi ale grupurilor mafiote sunt cocoloșiți. Ca dovadă a părtinirii de care dau dovadă jandarmii este numărul mare de amenzi anulate în instanță. De la câte mii de amenzi anulate în sus vă veți da seama că corpul militarizat citat încalcă flagrant Art. 16 (1) și (2) în sprijinul unui grup infracțional ce și-a propus să răstoarne ordinea constituțională?
Cu altă ocazie v-am semnalat încălcarea altui articol din Constituție. Anume, Art. 19 în integralitatea sa. Se petrecea în decembrie 2014, când tot actualele partide de guvernământ constituiau Executivul. Cetățeni români ce încă nu apucaseră să voteze la alegerile prezidențiale au fost deportați la închiderea urnelor din secțiile de votare situate în incinta misiunilor diplomatice. Atâta timp cât misiunile diplomatice ale României sunt teritoriu românesc, ce altceva poate fi darea cetățenilor afară în șuturi, cu ajutorul poliției altor state, dacă nu deportare abuzivă, anticonstituțională, fără decizie judecătorească?
Am pomenit mai sus grup infracțional. Nu este o figură de stil. Partidul ce își zice Social Democrat are în fruntea sa un lider condamnat penal pentru încălcarea legislației electorale – ce ține direct de dreptul constituțional, nu de drepturile animalelor – care a fost ales și reales la congrese legalizate la grefa Tribunalului București, ceea ce transformă întreaga persoană juridică în organizație mafiotă. Dacă adăugăm că frauda electorală de la referendumul din iulie 2012, când Executivul era constituit în cârdășie cu Partidul Național Liberal, a fost făcută în sistem piramidal, nu e greu de identificat conspirația. Conspirația îi transformă pe toți responsabilii de atunci ai Uniunii Social-Liberale în organizație secretă grefată pe o suprastructură de partide. Articolul 40 (4) interzice în mod expres organizațiile secrete. Odată cu condamnarea liderului organizației secrete, ea nu a fost destructurată, ci s-a divizat. Dar conspiratorii rămân încă nepedepsiți. Nu e numai despre dreptul electoral, ci despre lucruri mai grave, ce amenință însăși stabilitatea statului.
Începând cu iunie 2012, am asistat cu toții, unii mai treji, alții mai aromiți, sau direct în amoc, la un șir de lovituri de stat, date aparent legal, dar pe firul legalismului turpid, lovituri ce duc prin efectele lor profunde, încă neînlăturate, la bascularea lentă a regimului constituțional către autoritarism și arbitrariu. Iar în viitor, la o tiranie cruntă. Seamănă foarte bine cu parcursul Germaniei hitleriste. Aceeași schemă de infiltrare și acaparare a statului, redută instituțională cu redută instituțională.
Nu e numai Jandarmeria cea antrenată în statul mafiot, eventual illiberal sau chiar totalitar, ce se profilează din ce în ce mai pregnant. Aveți mai jos o listă cu autorități ale statului golite de conținut, castrate sau, după caz, ticăloșite și folosite ca instrumente de întimorare și de alterare a însăși naturii statului român.
Avocatul Poporului e al lor. Doarme. Nicio ordonanță de urgență ce face praf drepturi constituționale nu poate fi atacată via AvP.
Curtea Constituțională e a lor. Dominată de arbitrariu și sofisme. Imprevizibilă ca un câine comunitar. Folosită ca măciucă politică. Ca referință veți avea raportul Comisiei de la Veneția.
Parlamentul e al lor.
Curtea de Conturi e a lor. Blândă cu hoții.
Consiliul Audiovizualului e al lor. Blând cu ticăloșii mediatici. Apropo, nu v-a venit ideea să documentați uzurparea sistematică a calității de mass-media, astfel încât oficinele de propagandă de sub poj-ghiță să își piardă protecția constituțională din Art. 30(4)?
Consiliul de Combatere a Discriminării e al lor. Folosit ca măciucă. Altminteri, nu percutează la termenul de „șobolan”. Se folosește de fundamentul constituțional doar după cum i se comandă.
CSM – Poate știți mai bine.
Înalta Curte de Casație și Justiție e ca și a lor. Judecătorii sunt amenințați și eventual forțați să se pensioneze numai pentru a mai câștiga timp ticăloșii recidiviști.
Tribunalul București e ca și al lor. Blând cu infractorii politici.
Administrația Penitenciarelor e a lor. Iubește știința și arta. Dă referințe frumoase pe bani grei. E blândă cu infractorii din politică și îi mai lasă în permisie pe șest.
Armata e ca și a lor. Momită cu generali în retragere, la 40 de ani, făcuți pe timp de pace.
Ministerul Public este asediat de mai bine de 13 ani.
Pe Președinte tocmai l-a ciomăgit unealta numită Curtea Constituțională.
Economia e parazitată de ei. Sute de agenții și autorități de stat sunt folosite la strâns taxa de protecție pentru grupurile infracționale ce-și zic partide politice, în timp ce agenții economici „amabili” sunt lăsați să se abată de la norme. Inclusiv de la normele anti-incendiu.
Consiliul Concurenței e al lor. În pofida generozității Art. 45, CC iubește monopolurile și concurența neloială a companiilor afiliate politic și subteran, sau, mai rău, avantajează regiile de stat.
Industria jocurilor de noroc e a lor cu tot cu autoritatea de supraveghere aferentă. Bani negri curg în buzunarele interlopilor politici. Sălile de jocuri nici măcar nu sunt limitate la câteva ore pe zi. Asta, în condițiile în care dependenții de jocuri de noroc, unii dintre ei sociopați, sunt peste jumătate de milion.
Finanțele sunt ale lor. Administrate arbitrar, sub atenta dojană părintească a Curții de Conturi, altminteri, aspră selectiv.
Serviciile de informații – vedem acum.
Casa de Sănătate e a lor. E suficient să aruncați o privire în alt spital decât Elias.
Universitățile sunt ale lor. Frauduloase, nepotiste, fonfăite, găunoase, bune vânzătoare de diplome fără acoperire.
Academia e a lor. La fel de golită de relevanță științifică ca universitățile. Și un pic bișnițară.
Profesorii de toate gradele sunt folosiți ca agenți electorali, amenințați că-și pierd titularizarea dacă nu colaborează cu mafia politică.
Biroul de prevenire a spălării banilor e al lor. Doarme. E mai alb, mai strălucitor, mai parfumat.
Agenția de Integritate e a lor. Doarme. Se leagă doar de cei fără spate politico-mafiot.
Nu mai avem stat de drept, ci numai o castă interlop-parazită violentă, primitivă, arbitrară, iar în final, ucigașă.
De acum, orice este posibil.
Când Curtea Constituțională, însărcinata cu interpretarea pe timp de pace a Constituției, cade în ridicol și fraudă, când Curtea Constituțională devine complice a juntei ilegimite și potențial criminale, vine rândul dumneavoastră să puneți lucrurile la punct. Sigur, „prin metode specifice”.
Succes!
Marius Mistrețu
cârciumar – Hiroșima
Cum PSD ne îndreaptă spre un dezastru în timpul președinției române a UE din 2019
Azi mafia PSD-istă cu aliații săi oportuniști din parlament a reușit să obțină modificarea legii privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Nu doar asta e grav, dar și faptul că pe termen mediu aceiași borfași și infractori ne îndreaptă spre un dezastru total al președinției românești a Uniunii Europene din prima jumătate a anului 2019.
2019 va fi un an crucial pentru locul României în Europa, dar nu vezi pe nimeni vorbind despre asta prin guvern.
Va fi un moment irepetabil înainte de o generație : Intre ianuarie-iunie 2019, vreme de 6 luni, România va deține pentru prima oară președinția rotativă a UE. O va mai primi abia peste 14 ani.
E un moment unic, nemaiîntâlnit, pentru că alegerile europene vor avea loc chiar atunci, în prima jumătate a lui 2019, însă doar în 27 de țări, pe fundalul ieșirii Marii Britanii din UE (dar între timp Scoția, ba poate chiar și…
Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult
OUG 14 abroga OUG 13
Guvernul grindeanu dă înapoi.
Nu dă încă înapoi ceea ce a apucat să fure pînă acum.
Aceasta înseamnă că: NE ÎNTOARCEM LA SITUAȚIA JURIDICĂ DINAINTE DE MARȚI NOAPTE. NU ESTE AFECTAT NEGATIV NICIUN DOSAR PENAL.
Și totuși am sesizat o problemă: art. 25 alin 5 C.proc.pen. a respectat cerința impusă de CCR prin decizia 586/2016 în OUG apărut marți noaptea, dar azi nu mai respectă această cerință în OUG 14/2017, care o înlocuiește. Aș vrea să cred că este o eroare a Guvernului. Oricum, ea va putea fi corectată de Parlament în procedura de aprobare a OUG.
Încerc să explic: acel articol din C.proc.pen. spune că, dacă un dosar se prescrie, instanța…
Vezi articolul original 288 de cuvinte mai mult
Gulagul digital… Cum Rusia lui Putin ucide libertatea internetului
În condițiile astea, mai sunt încă politicieni care dansează după cum cîntă regimul Putin.
Foto: EPA/SERGEI ILNITSKY
Promisesem o analiză, cu referințe precise și discuții cu experți pe care i-am contactat personal, despre felul în care funcționează cenzura cvazi-totală a internetului în Rusia. Un text concret, de folosit în discuțiile cu trollii matrioșka din România care ne asigură că ne-ar fi bine cu Putin.
Să începem cu așa-numita “Lege Iarovaia”, care transformă în delict penal orice formă de protest.
Alegerile legislative ținute în Rusia pe 18 septembrie 2016 au dat ocazia puterii să-și reîntărească și să intensifice cenzura și controlul asupra internetului. Pe 7 iulie 2016 deja, Putin semnase cea mai represivă lege de la căderea URSS-ului încoace, “Legea Iarovaia” (de la numele unei deputate din partidul Rusia Unită al lui Putin și Medvedev, care a împins în parlament acest text).
Adoptată de Duma pe 24 iunie 2016, noua lege semnată de Putin două săptămâni mai târziu constă dintr-o serie…
Vezi articolul original 1.650 de cuvinte mai mult
Scrisoare către președintele CSM
adresa (cenzurat)
Japonia
tel: (+81)082-240-0237
Marius Mistrețu
Stimate domnule Mircea ARON – președinte al Consiliului Superior al Magistraturii
Mă numesc Marius MISTREȚU – cetățean român cu CNP(cenzurat). Este prima oară cînd vă scriu. Sper să aveți îngăduința de a mă urmări în toate raționamentele de mai jos.
Ați aflat, desigur, despre multele cereri trimise din partea secțiilor de cercetare penală ale Ministerului Public, către Senat și Camera Deputaților, cereri de: arestare preventivă, începere a cercetării penale, percheziție etc. (numite mai jos cerere – cereri) avîndu-i ca subiecți pe unii membri ai Senatului, respectiv ai Camerei Deputaților. Din păcate*, cereri soldate cu refuzul Legislativului de a încuvința continuarea procedurilor judiciare în chestiune.
Întrucît Legislativul nu se poate substitui Puterii Judecătorești fără să încalce Constituția, refuzul încuvințării cererii constituie automat, fie 1) indiciu de abatere disciplinară din partea exponentului organului de cercetare penală, fie 2) sfidare din partea Legislativului, la adresa Puterii Judecătorești.
În oricare din cele două situații, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) trebuie să se autosesizeze, deoarece, refuzul încuvințării cererii, din partea Legislativului, reprezintă, tehnic, o pată, un insucces în cariera magistratului însărcinat cu cercetarea penală sau cu aprobarea cercetării penale. Orice dubiu privind felul în care magistratul a acționat trebuie îndepărtat. Cum? Prin raportul Inspecției Judiciare și analiza în plenul CSM.
Pe scurt, orice document de respingere de către Legislativ a cererii venite de la organul de cercetare penală trebuie în mod necesar urmat de inspecția judiciară și de o decizie a CSM.
În scrisoarea de față nu mă voi referi la „malpraxis” deoarece el este reglementat de legea 317/2004 republicată, pe care presupun că o cunoașteți și o aplicați corespunzător.
Revenim. Presupunînd că inspecția judiciară nu găsește nimic în neregulă, aceasta nu stinge conflictul, ci îi înalță rangul. El devine, fie conflict de natură constituțională, fie contencios administrativ. Depinde doar de cum este interpretat votul în plenul Camerei cu pricina. Dacă documentul eliberat de Legislativ este pur administrativ*, conflictul se tranșează la instanța competentă de contencios administrativ, între Parchet (sprijinit de CSM) și Camera legislativă respectivă.
Pentru conflictele de natură constituțională, dumneavoastră, ca președinte al CSM, aveți obligația legală și morală să apărați reputația Puterii Judecătorești în ansamblul ei, nu numai pe cea a magistratului, deoarece conflictele de natură constituțională angajează obrazul cel puțin a două instituții fundamentale ale statului, în întregul lor.
Din fericire, conform legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale (CCR) aveți și instrumentul legal: contestarea directă la CCR. Figurați pe lista fericitelor persoane admise oricînd de CCR să conteste ceva. Astfel, documentul eliberat de Legislativ (hotărîre, decizie, sau cum s-o numi el) trebuie în mod necesar anulat de către CCR, și reluată procedura de încuvințare, pînă cînd Legislativul, fie va aduce probe certe ale ipoteticului abuz judiciar, fie, într-un tîrziu, va ceda nervos și va încuvința ducerea mai departe a cercetării penale specificate în cerere.
Stimate domnule Mircea ARON – președinte al Consiliului Superior al Magistraturii
Aveți o misiune grea. Dar nu vă aflați defel într-o aporie. Există soluții în cadrul legal actual. Mă și mir de „cumințenia” CSM în chestiuni conflictuale atît de notorii și de grave, ce murdăresc rău obrazul magistraților. Dacă eu, biet cîrciumar, am identificat soluțiile, nu înțeleg de ce dumneavoastră, înzestrat și cu competența, și cu puterea, ați ezita să le duceți la capăt.
Cu titlu personal:
Sper că sunteți de acord ca scrisoarea de față să fie publică. Va fi publică deîndată ce v-o voi trimite. Sper ca reacțiile publicului să vă dea curajul să acționați întru Binele public.
Este posibil ca scrisoare să sune și a ultimatum, deoarece, tolerarea cronică a obrăzniciei parlamentare, de a se constitui în instanță judiciară paralelă, ilegală, pe fondul frustrării populare în fața nedreptăților flagrante provocate de Legislativ, a privilegiilor de castă, legitimează implicit înființarea instanțelor populare ad hoc, sau, mai rău, de apariție a anomiei generale, din cauza incoerenței instituțiilor fundamentale ce nu își (re)cunosc rolul în statul de drept. Scenariul este puțin probabil, dar nu imposibil.
Cu adînc respect,
Marius Mistrețu – cîrciumar
Hiroșima
––––––––
* Din păcate sau din fericire. Nu știm, atîta timp cît CSM nu a acționat în niciun fel, ci doar a deplîns una-alta.
** La o lectură atentă a Constituției, am găsit că este posibil ca votul să nu fie doar politic, ci și cu scop administrativ. Votul cu scop administrativ nu intră în imunitatea parlamentară. Ceea ce ar face din parlamentari, suspecți de zădărnicirea cercetării penale. Dar, desigur, CCR este cea în măsură să facă analiza gramaticală și stilistică pe Constituție.
Denunţ pentru dizolvarea PSD
Marius MISTREŢU
(cenzurat)
tel: +81 (cenzurat)
în calitate de denunţător
Stimaţi domni,
Aţi aflat desigur despre alegerea unei persoane condamnate penal în fruntea Partidului Social Democrat (PSD). Este vorba despre numitul Liviu DRAGNEA (LD), condamnat în primă instanţă pentru fraudă electorală organizată.
După cum ştiţi, dreptul electoral ţine direct de dreptul constituţional. Cu alte cuvinte, chiar dacă fraudele electorale sunt tratate în Codul Penal, ele se răsfrîng direct în pervertirea drepturilor politice ale cetăţenilor, cu consecinţe extrem de grave asupra supremaţiei Constituţiei. Dacă subiectul ar fi fost condamnat pentru omor din culpă, nu ar fi fost nimic de semnalat. Dar întrucît, condamnatul penal pentru fapte anticonstituţionale, în loc să fie marginalizat, eventual exclus din partid, este promovat la vîrf, întreaga persoană juridică, recte PSD, devine subiect al articolului 46 din legea 14/2003 republicată în 2014. (citez):
Art. 46
(1) Un partid politic se dizolva pe cale judecatoreasca in urmatoarele conditii:
a) cand se constata incalcarea prevederilor art. 30 alin. (7) si ale art. 40 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata, de catre Curtea Constitutionala, precum si ale art. 3 alin. (3) si (4) din prezenta lege;
b) cand scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicita ori contrara ordinii publice;
c) cand realizarea scopului partidului politic este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) cand partidul urmareste alt scop decat cel care rezulta din statutul si programul politic ale acestuia;
(…)
(2) Cererea de dizolvare se adreseaza Tribunalului Bucuresti de catre Ministerul Public si se solutioneaza potrivit normelor de procedura stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).
Întrucît, printr-un document oficial al PSD, ce îl face pe numitul LD, preşedinte, partidul îşi însuşeşte implicit activitatea sa infracţională, precum şi organizaţia secretă pusă la punct de LD – grefată pe structura partidului – cu ocazia referendumului din iulie 2012, mai precis, reţeaua de fraudă electorală cu mii şi mii de noduri şi antene, consider că este timpul să întreprindeţi demersurile necesare dizolvării pe cale judecătorească a Partidului Social Democrat.
Vă urez succes!
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
★ Un preşedinte scalar
Gazetarii, politicienii, comunicatorii profesionişti, cu toţii par a fi recalcitraţi de acelaşi bou: discursul bombastic de lemn. Mai nou i-a lovit pe toţi verbul a nominaliza în loc de a numi, a propune, a desemna, a investi.
Sună supercalifragilistic cuvintele lungi, dau aparenţa profesionalismului, însă cred că e bine să arăt totuşi în ce constă prostia exprimării epatante şi care sunt riscurile. Dar să vedem întîi unde apare nominaliza(re). Iau la întîmplare:
Ref.: Nominalizarea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, pentru funcția de director al Serviciului Român de Informații*)
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, l-a nominalizat pentru funcția de director al Serviciului Român de Informații pe domnul Eduard-Raul Hellvig și, conform prevederilor constituționale, i-a înștiințat printr-o scrisoare oficială pe președinții celor două Camere ale Parlamentului despre această nominalizare.
Departamentul de Comunicare Publică
19 Februarie 2015
Textul constituţional, la articolul 65, spune:
(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: (…) h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii…
(Am subliniat cuvintele de interes)
În Secţiunea 3, Art. 23(2) din Legea 14/1992, actualizată în 2014, se reia cu alte cuvinte teza constituţională:
Parlamentul numeşte, la propunerea Preşedintelui României, directorul SRI.
Aşadar, propune(re), numeşte. Nicăieri nu se „nominalizează”.
Veţi zice: bine, bă, că eşti tu deştept! Nu e tot aia?
Nu, nu, şi nu! Iată de ce:
1) A nominaliza nu este un act de voinţă, ci unul neutru. Poţi nominaliza orice poartă un nume. Nu te angajează cu nimic. La Oscar se pot face oricîte nominalizări. Nu însă în chestiunile oficiale; repet: oficiale. Comunicarea oficială nu e ca la cîrciumă. Nu se face cu limba împleticită, urmărind a face praf auditoriul prin etalarea vocabularului simandicos, ci se face în termeni clari, neechivoci, identici cu cei prevăzuţi în izvorul de drept.
2) Nominalizarea face parte dintr-o procedură nerepetabilă. Alegi întotdeauna dintre A, B (şi eventual C şi următoarele), după care totul se încheie. Poţi nominaliza mai mulţi subiecţi, dar nu poţi numi decît unul. Nu poţi face decît o propunere. Propunerea este binară: ori A, ori nimic. Dacă e nimic, se poate relua procedura pînă cînd iese cineva.
3) Numirea, propunerea sunt acte certe de voinţă. Îl numeşti/propui pe cutare, nu numai pentru că crezi că îndeplineşte nişte criterii, dar şi pentru că vrei să îl numeşti. Nominalizarea presupune eventual îndeplinirea unor criterii. Şi atît! Nu poate fi un act de voinţă, deoarece oferă o listă scurtă, din care altcineva e chemat să aleagă, dar nu neapărat un singur nume.
Spus în jargonul profesional al Preşedintelui, numirea şi propunerea sunt vectoriale, deoarece au punct de aplicaţie, direcţie şi sens (ca impulsul, ca forţa, ca momentul forţei) în timp ce nominalizarea e scalară (cam ca masa de repaos).
Nominalizînd în loc să propună, Preşedintele nu are nici punct de aplicaţie, nici direcţie nici sens. Doar modúl. Avem un Preşedinte scalar. Cu masă de repaos mare. E tot ce putem spune fără să greşim.
Fac toată teoria asta a chibritului, deoarece, dacă pe timp de pace comunicarea proastă iscă repulsie şi eventual rîsete dispreţuitoare, pe timp de criză duce la morţi şi răniţi. (Nu este o figură de stil.)
–––––––––
*) amatorism în fixarea subiectului. Subiectul se confundă cu obiectul. Se poate înţelege şi că cineva „l-a nominalizat” pe Iohannis pentru funcţia de director al SRI. 🙂
Celții ignorantului Napoleon Săvescu…
Să mai demontăm un hoax.
Napoleon Săvescu a difuzat pe net o fotografie dintr-o carte de texte lingvistice religioase culese în mod vizibil în vremea Renașterii, pretinzând că textele ar fi în limba celtă din Wales (Țara Galilor) și că, date fiind similitudinile cu româna, asta ar arăta că dacii se întindeau până acolo, iar sute de naivi au dat Like și au transmis asta mai departe.
Ca o modestă încercare de a opri demența (sau escrocheria, căci prefer să imaginez coțcării în capul lui Săvescu, mai degrabă decât prostie crasă și incultură abisală) iată despre ce este vorba.
Textul, cum se poate vedea, e următorul:
–
Părintele nostru cela ce esti în cer
Sfințească-se numele tău
Vie-mpărăția ta
Facă-se voia ta, cum în cer așe si pre pământu.
Pânea noastră cea sățioasă dă nouă astăzi
Si lasă nouă datoriile noastre, cum și noi le lăsăm datornicilor nostri.
Si nu duce pre noi la ispitire
Vezi articolul original 888 de cuvinte mai mult
Exercițiu de exegeză Charlie Hebdo – Decriptarea desenului cu „Le Coran c’est de la merde”…
Urăsc să explic poante, dar în cazul acesta cred că e bine să fixăm termenii, deoarece nu toată lumea este alfabetizată.
1. Este vorba de un desen politic, care analizează situația din Egipt, unde islamiștii sînt persecutați de regimul militar. Charlie nu rîde acolo de Islam, ci pune în scenă jihadiștii fanatici, cei care taie capete, se aruncă în aer și împușcă în cap fetițe ce merg la școală Orice musulman trebuie să fie împotriva lor, ba chiar toți imamii respectabili și majoritatea musulmanilor au să spună că aceia trădează islamul și sînt un cancer ce trebuie exterminat. Islamul normal, mainstream, e împotriva jihadiștilor din Siria-Irak. In Egipt sînt persecutați și omorîți, pe același motiv: ei nu reprezintă Islamul.
2. „C’est de la merde” este, ca și „oh, shit” în engleză, o interjecție. O folosești atunci când, de exemplu, vrei să tai pâine cu un cuțit bont, de proastă calitate, te uiți la el și spui: “ ce couteau, c’est de la merde”… „Ce cuțit de rahat”… sau: „ce rahat de…
Vezi articolul original 166 de cuvinte mai mult
★ Nedumeriri în interregn
Întrucît niciunul din cei 200 de invitaţi nu a văzut ceva în neregulă la organizare, am scris una mică la Administraţia Prezidenţială, cu ocazia prilejului recepţiei private date de Preşedinte pe 21 decembrie. Fiind ceva de interes public, îmi permit să public. Voi publica şi eventualul răspuns. Iar dacă el nu va veni, sau va fi nesatisfăcător, îl voi căuta în altă parte.
–– Original Message ––
(Codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)
Rog redirecţionarea către compartimentele de: Comunicare publică, Control financiar intern, Audit şi Protocol. Răspuns aşteptat via e-mail.
Stimaţi domni,
Este pentru prima oară cînd vă scriu în noua organigramă. Mă numesc Marius Mistreţu, cetăţean român, cîrciumar în Hiroşima.
Zilele trecute mi-a parvenit o ştire ce m-a nedumerit. Mai precis, m-a nedumerit formula: recepţie privată. Întrebarea imediată este: ce să caute o recepţie privată într-o instituţie publică? Contrariat, am căutat pe net: recepţie+privată+Cotroceni. Toate rezultatele erau însoţite de semnificantul Iohannis. Am reluat căutarea şi în asociere cu numele altor Preşedinţi. Rezultat: niciunul fără Iohannis.
Dată fiind noutatea, am încercat să văd ce lege ar putea legitima organizarea de evenimente private într-o instituţie publică. Am căutat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale (ROF). Chiar din articolul 1, ce preia textul din Legea 47/1994, rezultă că scopul AP este (citez): „Activitatea serviciilor Administraţiei Prezidenţiale are ca scop îndeplinirea prerogativelor şi
exercitării competenţelor ce revin Preşedintelui României stabilite prin Constituţia României şi alte legi, precum
şi administrarea patrimoniului instituţiei.” (am încheiat citatul).
Cu alte cuvinte, AP este infrastructura Capitolului II al Secţiunii a 3-a a Constituţiei. AP este bun de utilitate publică. Ca bun de utilitate publică nu poate fi folosit în privat decît cel mult pentru audienţe private. Totuşi, recepţia nu este audienţă, chiar dacă seamănă în sensul că are un emiţător şi un receptor. Pe scurt, cu excepţia activităţilor de igienă personală (fizică şi mentală), cam tot ce face Preşedintele în Palatul Cotroceni este de interes public. Cam tot ce face AP în Palatul Cotroceni este de interes public. Alte activităţi private sunt admisibile, dar în alte locuri, din bugete personale.
Stimaţi domni,
În virtutea legii 544/2001, vă rog ca, în termenul legal de 30 de zile, să aveţi amabilitatea de a-mi răspunde la următoarele întrebări:
1) Ce lege permite organizarea în incinta Palatului Cotroceni a unui eveniment colectiv privat?
2) În cazul în care răspunsul la 1) este pozitiv. vă rog să îmi indicaţi sursa de finanţare privată pentru evenimentul privat. (persoană naturală sau juridică, cu cetăţenie/ sediu social român(ă) sau străin(ă) etc.)
3) Cît costă închirierea Sălii Unirii pe oră/ zi/ eveniment cu tot cu costurile de pază şi protecţie?
4) În cazul în care a fost o eroare de comunicare publică, iar evenimentul din 21 decembrie 2014, de la ora 15, a fost, totuşi, de interes public, vă rog să precizaţi ce alt criteriu de selecţie* a participanţilor, înafara calităţii de agent electoral (direct sau indirect, conştient sau inconştient) a fost luat în consideraţie. V-aş fi recunoscător dacă mi-aţi furniza şi nota de fundamentare a evenimentului, în care să apară cuantificat şi interesul public.
5) Cine a organizat recepţia din 21 decembrie, ţinînd seama că decretele de numire a consilierilor au fost semnate abia pe 22 decembrie? Cine a aprobat lista şi mobilizarea fondurilor publice în interregn?
Update: Din surse ce doresc să rămînă anomine, am aflat că şi alţi Preşedinţi au iniţiat recepţii similare la instalare. Deosebirea este că ele nu au fost comunicate. Nu înseamnă că au fost şi în regulă.
Ştiu, fondul de protocol este la dispoziţia ordonatorului de credite, dar nu şi la cheremul său. Totodată, vă previn că, în pregătirea eventualului răspuns la cele 5 întrebări, datarea ex post a documentelor, reprezintă faptă penală. De asemeni, lipsa unui răspuns competent şi lămuritor din partea compartimentelor enumerate mai sus, sau a scuzelor publice faţă de cetăţeni, din partea Preşedintelui, ceea ce ar însemna recunoaşterea uneia sau a unei serii de erori, mă voi vedea nevoit să caut răspunsul, la alte autorităţi ale statului.
Cu speranţa eradicării arbitrariului din conducerea României, permiteţi-mi să vă urez: Crăciun fericit!
Marius Mistreţu – cîrciumar
Hiroşima
––––––––––––––
* Calitatea de susţinător direct sau indirect, conştient sau inconştient al Preşedintelui ales, nu poate fi considerată de interes public, deoarece acest lucru ar intra în coliziune cu ARTICOLUL 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român…(…) Ar însemna că statul român îşi manifestă recunoştinţa doar faţă de o parte a poporului. Iar Preşedintele „tuturor românilor” devine în fapt preşedintele „anumitor români” (am numit oligarhia).
Discrepanţa se înlătură uşor. Recomand Compartimentului de Protocol să propună ca la evenimentele semi-informale viitoare să participe în proporţie de peste 50% şi oameni obişnuiţi, selectaţi prin tragere la sorţi, din rîndul cetăţenilor ce trimit cereri în acest sens, cu trei săptămîni înainte. Ca o paranteză: azi este ziua de naştere a Împăratului Japoniei. Sărbătoare naţională. Înafara personalităţilor abonate, vin să îl felicite şi cetăţeni simpli, aleşi după procedura descrisă mai sus.
Diaspora nu are nevoie de reprezentanți speciali (II)
Adineaori, de la Curtea Supremă a Japoniei* s-a scoborît firmanul care stabilește că trasarea colegiilor electorale la alegerile pentru Senat, din vara anului trecut, a fost neconstituțională. Raportul greutății specifice între cel mai greu și cel mai ușor vot a fost de 4,77. Curtea a considerat că raportul este profund inechitabil și că trebuie ajustat la realitățile demografice.
Curtea a respins însă cererea de anulare a rezultatului alegerilor.
Decizia de azi se adaugă la una anterioară, dată după ce mai multe instanțe regionale au stabilit aceeași problemă la alegerile din decembrie 2012, pentru Camera Reprezentanților, cînd raportul incriminat a fost de peste 2,3. Curtea a recomandat atunci că tolerabil este raportul riguros mai mic ca 2,0.
Credeți că România stă mai bine? Hm! Numai dacă ne gîndim că există reprezentanți pentru diaspora, unde bazinul electoral este indefinit, ne dăm seama că putem avea raporturi aritmetice chiar mai urîte, cu cel puțin un ordin de mărime mai mari decît cele din Japonia.
Aștept ca oameni deștepți din partidele existente în România să facă analize similare și să atace la CCR legea electorală. Sper ca CCR să constate neconstituționalitatea colegiilor din diaspora.
Nu poți legifera reprezentarea din diaspora după reguli de drept canonic. Diaspora trebuie să voteze prin corespondență în colegiile în care fiecare elector a avut ultimul domiciliu stabil în țară.
––––––-
* Curtea Supremă are și o divizie constituțională, similară cu CCR.
★ Am reclamat la DNA expulzarea ilegală a cetăţenilor români
From: Marius
To: anticoruptie@pna.ro
Sent: Tuesday, November 11, 2014 4:42 AM
Subject: Expulzare ilegală (UTF-8)
(codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)
Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP: 1XXXXXXXXXX
Adresa: Japonia (cenzurat)
Telefon: +81-082-240-0237
Stimaţi domni,
Perimteţi-mi să vă semnalez un concurs de fapte pe care le consider profund anticonstituţionale, petrecute într-o bună parte a secţiilor de votare din străinătate din incinta ambasadelor şi consulatelor României. Exemplific cu ceea ce am aflat din mass-media.
Pe data de 2 noiembrie 2014, cu ocazia turului I al alegerilor prezidenţiale. La Ambasadele României în: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Italia etc., precum şi la consulatele din Torino, Munchen etc., procesul de votare a fost închis, iar electorii aflaţi în incinta ambasadelor, alungaţi mai mult sau mai puţin contondent. Inafara faptului că organizatorii au adus atingere drepturilor politice înscrise în Articolul 36 din Constituţie, (cu reflectarea în Articolul 385 din Codul Penal) ceea ce reprezintă in sine o faptă anticonstituţională, alungarea potenţialilor electori din incinta ambasadelor şi consulatelor României, este expulzare de facto a cetăţenilor români de pe teritoriu românesc.
Articolul 19 din Constituţie interzice expres expulzarea cetăţenilor români de pe teritoriu românesc. Ei pot fi eventual extrădaţi, dar numai în baza unor tratate internaţionale şi numai în urma unei decizii judecătoreşti. Cetăţenii români din incinta ambasadelor au fost alungaţi fără măcar să li se dea o explicaţie, fără măcar a fi identificaţi. Cu alte cuvinte, nu li s-a recunoscut nici măcar calitatea de subiect de drept. Au fost alungaţi aşa, ca şi cum ai alunga un cîine.
Deşi formal pare o faptă minoră, efectele în plan social sunt dezastruoase. Mînia legitimă, resimţită de o bună parte a societăţii, se manifestă în stradă, inclusiv la ora la care vă scriu, în mai multe oraşe din România şi chiar şi din Uniunea Europeană. De partea cealaltă, contramanifestaţiile cetăţenilor ce au perceput alungarea electorilor din secţiile de votare din străinătate ca pe ceva normal, sunt efectul direct al învrăjbirii comise de organizatorii alegerilor prezidenţiale şi de mediile de informare la dispoziţia lor.
Stimaţi domni,
Întrucît faptele sunt grave, responsabilii mulţi şi „foarte guvernamentali”, vă imvit să investigaţi împrejurările în care două articole din legea fundamentală au fost încălcate grosolan, masiv şi extrem de periculos pentru însuşi statul român. Înregistrările video publice, precum şi cele ale camerelor de supraveghere din incinta misiunilor diplomatice vă sunt suficiente în probarea caracterului sistematic al expulzărilor ilegale suferite de cetăţeni români de pe teritoriu românesc.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
Hiroşima
Notă: Întrucît nu sunt sigur că denunţul de faţă vă va parveni, îl voi posta şi în formularul online de pe saitul DNA. Log-ul de acolo vă va ajuta să vă convingeţi că sunt un cetăţean real, iar nu un program informatic.
★ Statul care își expulzează cetățenii se numește România
Vreți să aflați semnificația alungării cu forța a electorilor români din curtea ambasadei*) la închiderea urnelor?
Sunt cetățeni români, literalmente alungați din România.
Cu alte cuvinte, înaintea sloganurilor izolaționiste răcnite în stradă de megafoanele alea pesediste cu țîțe – le-ați văzut la televizor – însuși guvernul României și-a expulzat o sumă de cetățeni. Fără vreo sentință judecătorească. Arbitrar. Așa cum MSR Mihai I fu fugărit în ianuarie 1990 de către fasciile iliescului.
Îmi bazez observația pe ARTICOLUL 19 din Constituție, care zice:
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Aștept un avocat deștept care să transpună faptele în păsăreasca juridică și să meargă cu hîrtiile la CEDO.
––––––––-
*) Curțile și clădirile ambasadelor și consulatelor României sunt teritoriu românesc.
Despre o filozofie a plinului
Se spune că înţelepciunea orientală este a neantului, a predestinării, a mersului pe şine. Aparent aşa ar fi. Cifra zero şi conceptul de mu (nimic, nonexistenţă) îşi au originea pe undeva prin lumea indiană. Vă propun însă să vedem partea plină a paharului.
Citim prin necroloagele contemporane: a plecat dintre noi lăsînd un gol imens… etc., etc.
Hm! Ce gol? În ce constă golul? Dacă cei rămaşi resimt un gol, el nu poate fi decît golul din rutine. Într-adevăr, gesturi şi cuvinte curente rămîn dintr-odată suspendate. Intervine, vrînd-nevrînd, argumentul optativ: da, dar ar mai fi putut să facă atîtea lucruri!.
Optativul e o virtualitate. Cum poţi lua ca reală o virtualitate, o extrapolare a reflexelor şi rutinelor tale? Cine poate garanta că cel mort ar mai fi avut ceva de dat?
Suntem, şi lăsăm în urmă, exact ceea ce suntem în stare să turnăm, cît putem să turnăm – conştient sau inconştient – în ceilalţi. Nici mai mult nici mai puţin. Putem prelungi turnarea, cu dispoziţii testamentare, de pildă. Dar asta ar înseamna să le umplem timpul celorlalţi cu acţiuni şi trăiri pe care poate nu şi le doresc. E o formă de manipulare, de colonizare, de trufie. Deşertăciune, la urma urmei. Umplem un gol cu alt gol.
Şi atunci întreb: unde e golul? La occidentali sau la orientali*)?
În credinţa budistă, cel plîns la nesfîrşit este reţinut în interregn. Nu părăseşte complet nici lumea asta, nu poate ajunge nici pe cealaltă lume. Iată cum, jelania prelungită devine o formă de egoism.
Norma universală, atît în Occident, cît şi în Orient, este trei zile.
E drept, mortul însuşi se poate ajuta, eliberîndu-i pe cei rămaşi, nu numai de povara testamentară, dar şi de memorie.
Forma supremă de cuminţenie este să le laşi celorlalţi cu limbă de moarte, inclusiv liberatea de a te uita. Nu e greu: Mă puteţi uita. O virtualitate vidă ce de fapt scoate din latenţă plinul din ceilalţi. I-ai umplut de bucurie, de nervi, de respect pentru valori, de cunoştinţe, de recunoştinţă, de bani, de mînie etc., dar partea ta nevolatilă rămîne în ceilalţi. Poţi muri cu seninătate, chiar dacă ţi-ai umplut viaţa doar măturînd curtea şi i-ai îmbrăţişat pe cei dragi.
Micul meu eseu sper să acopere un gol de înţelegere a „miracolului” japonez după dezastre. Nu e niciun miracol. E viaţă trăită în prezent. Şi nimic mai mult.
––––––––
*) Ştiu că lucrurile sunt infinit mai nuanţate. Simplific şi aproximez sprijinit pe clişee, doar cu scop retoric.
★ Interesul public nu permite exclusivități
Atunci cînd relatam despre cataclismul din 11 martie 2011, am primit tot felul de invitații, de la organizații media din țară, care mai de care mai leșinate și mai arogane, să iau legătura cu ele. Le-am refuzat pe toate și le-am pus să stea la robinet. Cu toatele preluau și titrau, la diferențe de secunde, „exclusivități” copy-paste. Am considerat că ceea ce transmit e de interes public, și că ar fi fost imoral să avantajez pe cineva. Iată că veni vremea să mă și lămuresc de ce am făcut așa.
În campania pentru alegerile prezidențiale, cei doi candidați propun soluții divergente de confruntare televizuală. Candidatul socialist consideră că confruntarea trebuie să aibă loc în patru studiouri TV ale tot atîtor televiziuni generaliste și de știri, pe patru buchete de teme. Celălalt propune confruntarea televizată în unul-patru centre universitare. Desigur, temele pot fi altele, de la sesiune la sesiune, dar, ceea ce e mai important, fără restricții la accesul televiziunilor. Toate televiziunile își pot trimite care de reportaj, dacă nu se vor înțelege la retransmisie. Se pune întrebarea:
Care dintre soluții este mai bună?
Am fi tentați să zicem ambele. Să vedem ce zice legea:
Citez din legea Nr. 504 din 11 iulie 2002 actualizată la 11 iulie 2014.:
ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare
Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi
garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
Nu ne prea folosește, dar aflăm că CNA e responsabil de garantarea interesului public. Alegerile, ca bun public, iar candidații, ca vectori, sunt de interes public.
Cît de mare e interesul public? (atenție! nu vorbesc de „interesul publicului”) Păi, fiind alegeri prezidențiale, adică, directe și universale, interesul public este neîndoios.
În condițiile astea, are cineva dreptul să aleagă ce organizație media să organizeze și să transmită confruntarea candidaților? Poți monopoliza interesul public într-un format la latitudinea unei organizații comerciale? Cu ce drept acorzi exclusivitatea unei televiziuni și nu alteia, atîta timp cît toate au în statut serviciul în interes public? Teoretic, se poate aplica dreptul natural. Concret, se trag la sorți atît numele televiziunilor, cît și ordinea în timp. Dar, cum asta ar da naștere loviturilor de picioare pe sub masă, în lumea amorală a comerțului, e de evitat.
Să vedem ce zice legea citată. Am găsit o prevedere care delegitimează exclusivitățile:
ART. 21 (1)
Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.
Așadar, o interdicție ce face din propunerea candidatului socialist apă de ploaie.
Concluzia e că CNA trebuie să intervină de urgență, să-i dea un firman peste bot candidatului socialist, care habar nu are despre echitate, despre egalitatea de șanse și despre interesul public, și să facă clare condițiile propuse de celălalt candidat. Cu atît mai legitimă propunerea, cu cît, însăși funcția de președinte de republică interzice discriminarea persoanelor, fie ele naturale, fie juridice.
★★ Securizează-ţi dreptul de vot
Am scris la ambasada din Tokio. Le recomand tuturor cetăţenilor din diaspora care nu vor ajunge la vot, să trimită somaţii similare.
Daţi să circule!
Marius MISTREŢU
Adresa (cenzurat)
telefon: 082-240-00237
custode al paşaportul CRDS 1543XXXX
CNP 1XXXXXX400XXX
Stimaţi domni,
Mă numesc Marius MISTREŢU, cetăţean român, rezident permanent în Japonia, cîrciumar autoangajat în Hiroşima. Permiteţi-mi să vă anunţ că distanţa nerezonabil de mare pînă la secţia de votare din incinta Ambasadei, precum şi treburi personale, mă împiedică să particip la alegerile prezidenţiale de pe 2 noiembrie 2014.
Ţinînd seama de caracterul profund mafiot al Executivului (şi Legislativului), vă rog să cooperaţi întru securizarea drepturilor mele politice.
Rugămintea mea este:
1) Pînă la 31 octombrie 2014 să îmi trimiteţi, via e-mail, o declaraţie din care să reiasă că datele mele personale nu vor fi folosite la fraudarea scrutinului.
În continuare:
2) Fie că primesc asigurările scrise de la dumneavoastră, fie că nu, voi notifica şi Biroul Electoral din cadrul MAE cum că, din motivele enumerate mai sus, nu îmi voi exercita dreptul de vot la alegerile citate.
3) Lipsa unui răspuns din partea dumneavoastră şi a unei confirmări de primire din partea BEC-MAE, o voi interpreta ca tentativă de fraudă. De aceea voi depune o notă de informare la DNA. Pentru verificări ulterioare.
Am marcat cu X cifre sensibile din datele mele personale. Vă previn că însuşi accesul dumneavoastră la baza de date a MAI, întru identificarea mea administrativă, vă transformă în suspecţi.
Vă mulţumesc.
Cu stimă,
Marius Mistreţu
Hiroşima
Tiberius Claudius Maximus, omul care l-a decapitat pe Decebal…
Un cercetaş l-a ucis pe Decebal. Frecţia cu sinuciderea ţine de istoria aia eroizantă pe care ne-o băgară pe gît în şcoală.
Decurionul (un fel de plutonier) Tiberius Claudius Maximus, veteranus, născut pe la anul 69 e.n., a fost omul care l-a capturat și decapitat pe Decebal (despre care legenda spune că s-a sinucis pentru a nu fi prins) și care, stabilit în Philippi, în Macedonia, și-a ridicat în timpul vieții (se vivo faciendum curavit) o stelă funerară pe care și-a gravat CV-ul (cursus honorum), ilustrându-l cu scena în care el, pe cal, il capturează pe regele dac, care, pe stela soldatului, spre deosebire de scena oficială de pe Columna din Forum, ridică mâna cerând să fie cruțat, în loc să se sinucidă, ca în versiunea oficială.
Nimic nu ne spune că Tiberius Claudius Maximus ar fi călătorit la Roma după ridicarea Columnei lui Traian și că el ar fi știut ce figurează pe columna. Orgoliosul său mormânt spune un adevăr personal mai credibil decat cel imperial, oficial:
explorator in…
Vezi articolul original 318 cuvinte mai mult
▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (II) – Pietrele trec, apa rămîne
Să ne facem o idee despre substratul pe care e aşezat oraşul. Partea intens urbanizată este aşezată pe o deltă. Jumătate din arie este însă recuperată din mare, prin îndiguire şi umplere cu rocă. Astfel, începînd cu era Meiji, delta a fost extinsă antropic cu aproape 3Km, înghiţind şi patru mici insule muntoase. În amonte, oraşul s-a dezvoltat pe versanţii văii. În special pe versantul drept, uşor mai domol, cu viroage ceva mai largi. Soluţia e relativ simplă. Se retează muncelul, iar cu materialul rezultat, fie se extinde terasa formată prin retezare, fie se cară roca în mare, unde formează încet, încet, un şes util. Terasele artificiale sunt apoi parcelate şi transformate în cartiere sistematizate (numite danchi – terenuri grupate) cu terenuri rezervate pentru şcoli şi grădiniţe, parcuri comunale şi case de cultură, prăvălii şi magazine. Unele danchi pot fi dedicate şi activităţilor industriale, dar separate de cele de locuit.
În fundal poate fi văzut un danchi din profil. Nu are mai mult de 10 ani de cînd fu dat gata. Voi reveni la terasare ceva mai încolo.
Muncelul din tîrgul Yagi s-a dezvoltat „organic”. Lipsa spaţiului din luncă a dus la săparea şi nivelarea unor parcele-alveloe mici, pe care au fost construite locuinţe. Sunt două grupuri de locuinţe construite în regie publică (municipală şi respectiv judeţeană). În rest, locuinţe private. În dezastrul de pe 20 august însă, nu se poate spune că locuinţele ar fi fost cauza declanşării lui, ci substratul.
Munceii Hiroşimei sunt formaţi din roci vulcanice numite diorite (mai exact, granodiorite) apărute cam pe cînd se îngîna Cretacicul cu Paleocenul. Pietricele concoidale, agregate slab, fără pic de ciment. În interstiţii, coeziunea pare să o facă mai degrabă argilele rezultate din alterarea dioritelor. Roca se poate fărîma uneori cu mîna. Nu e greu de intuit că un pietriş vag apretat se surpă la solicitări mai mari. Asta face ca apele ce străbat munceii să aibă vaduri înguste, foarte sinuoase (ţinînd seama că la un cot rîul erodează în special partea din exteriorul arcului) şi terase înguste şi scunde. În tot judeţul sunt doar două segmente cu chei, semn că roca fermă este rară.
Iată, de pildă, în imaginea de mai jos, 
în partea de nord-vest a muncelului, un cot cu o rază de curbură nu mai mare de 50m, subîntinde o culme lungă de aproape un kilometru şi jumătate, deşi diferenţa de nivel nu depăşeşte 230m. Un ditamai amfiteatrul, format, nu e greu să intuim, prin surparea repetată a muntelui. Puţin mai la sud-vest de cot se vede şi urma unei alunecări de teren de mari proporţii. Probabil, nu întîmplător, locul se numeşte Oshiageyama (Muntele împins în sus). S-a format un mic platou numai bun pentru terenuri de golf (la Vest) şi pentru construit locuinţe pe trei platforme (în viitor. acum, terenul pare doar în curs de netezire)
Pe versantul estic, mai puţin expus eroziunii rîului Ota, dar brăzdat de torenţi, panta medie este de 28 de grade. Acesta se pare că este şi unghiul de taluz natural al rocii. Din păcate, îmbibarea rocii face ca unghiul de taluz natural să se micşoreze suficient cît să se declanşeze surparea.
După ploaia din 20 august, se estimează că volumul aluviunilor depuse de torenţi va însuma echivalentul a 80.000 de basculante.
Aşadar, situaţia nu este roz. Se estimează că numai în judeţul Hiroshima sunt peste 30.000 de locuri periculoase. La ploaia din 20 august, doar 76 s-au exprimat. 31 au ucis. Celelalte urmează a fi descoperite.
Cert este că placa cu defrişările cauzatoare de viituri catastrofale nu prea ţine în cazul Hiroşimei. Muncelul era complet împădurit pe versantul estic. Deducem că o circulaţie superficială a apei de ploaie ar fi mai puţin riscantă. Iar o circulaţie superficială poate fi făcută prin terasare şi umanizare. Iată că danchi, deşi par a strica un echilibru, dimpotrivă, prin amenajările hidrotehnice de captare şi drenaj, contribuie la stabilizarea pantelor. Că veni vorba de drenaj, în vizita de duminică am luat cîteva imagini ale canalelor. 
Se poate observa că, deşi fu puhoi, nivelul apei în canal nu se ridică mai sus de prima treaptă.
Iată o altă imagine, cu confluenţa a două canale. Mai sus este unul din torenţii ucigaşi.
Apa tulbure este semnul că pe pante instabilitatea este încă mare.
Încă un curs drenat, ce trece printr-o arie de locuit. La fel de tulbure. Deocamdată.
Observăm supradimensionarea canalelor de drenaj şi neglijarea torenţilor. În viitor, probabil, stabilizarea pantelor va fi prioritatea, odată cu marcarea locurilor periculoase. Dar despre organizarea prevenirii din „software” a dezastrelor, vom vorbi în episodul următor. Numărul mare de morţi (66 pînă azi, din care doar 53 fură identificaţi) arată oarece uşurătate.
(va urma)
▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (I)
Pentru început reproduc aici ştirea pe care am preluat-o din alte surse şi am adaptat-o pe Facebook.
Pe 20 august a căzut o ploaie de 204mm în mai puțin de 3 ore. (media precipitațiilor din București în 3 luni și echivalentul mediei multianuale a întregii luni august în Hiroșima.) În nordul oraşului Hiroșima, pe valea Ota, torenții au pătruns în cîteva așezări. Viitură de bușteni, stînci și mîl.
Se adaugă surpări de pantă și cîteva alunecări de teren minore.
(…)
Dezastrul a fost amplificat de erodarea văilor torenților, dislocarea stîncilor, care au prăvălit arbori, la rîndul lor, devenind mangealîc pentru dislocarea altor arbori și stînci. Intervenția pompierilor și a trupelor de apărare este îngreunată de nenumăratele capcane din conurile de dejecție.(…)
Cele mai nevinovate victime sunt însă din cauza surpărilor de mal. Dacă vecinătatea unui torent face ca locuitorii să se refugieze în timp util, malul se prăbușește fără preaviz. O casă din cartierul Yamamoto, a fost parțial surpată de mal. Doi copii de 2 și respectiv 11 ani ce dormeau într-o cameră, au fost tîrîți de valul de mîl și pietre. Se petrecea la orele 5:30. Părinții, împreună cu fiul mijlociu au scăpat pentru că erau în bucătărie şi respectiv în altă cameră.
Premierul Abe, aflat la o partidă de golf în Yamanashi, a întrerupt-o deîndată. La orele 11 dădea ordinul de suplimentare a trupelor de apărare pînă la 630 de militari.
Ploaia intensă este un fenomen rar în Hiroșima. Recordul de precipitații intense fusese de 101mm. Conform datelor Ministerului Transporturilor și Amenajării Teritoriului, În zona calamitată, suma a depășit 237mm în trei ore, cu un maxim de 120mm căzuți într-o singură oră.
În fapt, un curent de aer cald și umed a intrat dinspre SV și a întîlnit un front atmosferic venit din Marea Japoniei. Circulația aerului cald are loc pe o direcție mai puțin obișnuită. De regulă, aerul cald vine mai dinspre Sud. De data asta, mai dinspre Vest. Ceea ce produce cîrlionți atît pe coasta estică a insulei Kyushu, cît și în golful Hiroșima.
Obstacolele de relief au făcut ca aerul cald să se ridice și să alimenteze constant precipitarea. Un mare cîrlionț noros ce face să plouă îndesat, zgomotos și fulgeros, pe o arie relativ mică.
Profilul căderilor în timp
Se observă două reprize de cîte 20mm la orele 21 și 23 și căderea corpului principal de 237mm, între orele 2 și 4. Cumulat, în sectorul Kabe, au căzut 287mm.
De aici în jos, aflăm mai multe despre ceea ce a urmat.
Ieri, 24 august, erau raportaţi 49 de morţi şi 41 de dispăruţi. Între timp se făcură 54 de morţi, iar despre dispăruţi, televiziunile au schimbat brusc modul de raportare. Iniţial spuneau cîţi sunt, fără alte comentarii. De ieri încoace, formula a devenit: „există temeri că 28 de persoane sunt dispărute”. O ambiguitate care ne aruncă în ceaţă. Nu ştim dacă cifrele diferite (41 urmat de 28) sunt semnul că ele trebuie adunate, sau că dispăruţii s-au împuţinat mai repede decît a crescut cifra morţilor.
Cert este că de data aceasta, numărul probabil al morţilor va fi de aproape trei ori mai mare decît în urmă cu 15 ani, cînd, în urma unei ploi de iunie, în altă parte a judeţului se înregistrară 31.
Pe 20 august, numărul surpărilor şi al erodării masive a torenţilor a fost de 76, din care, 31 în zone populate. Dar cel mai violent au fost lovite aşezările de sub versantul sud-estic al muncelului din imagine.
Conurile de dejecţie au avansat cu 1Km, înecînd case şi curţi.
Un profesor de la un liceu industrial din oraş, comparînd imaginile 3D ale muncelului, a estimat volumul de material aluvionar cărat de pe versantul cu pricina, la circa 500.000 metri cubi de: rocă, nisip, mîl, arbori, moloz. Sigur, cea mai mare parte din materialul aluvionar s-a vărsat şi se varsă în continuare, în rîul Ota. Costul curăţirii este estimat la aproape 100 milioane USD.
Actualmente, înlăturarea obiectelor mari se face mecanic, cu utilaje grele, dar îndepărtarea de fineţe, numai manual. Sunt concentraţi 3.300 de militari, poliţişti şi pompieri. Se adaugă alte sute de voluntari locali. Voluntarii din alte părţi sunt priviţi cu suspiciune, deoarece s-au raportat deja cîteva furturi, cu toate restricţiile de circulaţie de pe străzile colmatate.
Peisajul arată cam aşa:
Drumul naţional #54, care străbate şesul de sub munte este deja curat, deşi fu traversat prin numeroase locuri de viitură.
Dar cele secundare sunt doar pe jumătate din lăţime practicabile, din cauza sacilor cu aluviuni şi a altor obstacole.
Pe o uliţă ascendentă, situaţia arată cam aşa:
Alţii sunt mai avansaţi cu curăţenia:
Documentele din biroul unei companii stau la uscat după grilaj:
Linia ferată este decolmatată, dar se pare că circulaţia nu va fi reluată în cursul anului. Spaţiul este strîmt. Au prioritate utilajele de: intervenţie, salvare, excavare şi transport.
Staţia Bairin din tîrgul Asa Minami este goală goluţă:
Şcoala generală Bairin a devenit cartierul general al trupelor de intervenţie. Am văzut vehicule ale poliţiei din Yamaguchi, Osaka şi Kagawa (Shikoku).
Pe DN54, însă, unde se află multe magazine de automobile, cu spaţii largi de parcare, alte utilaje şi cartiere generale sunt plasate.
Aici este centrul de comandă al echipei Ministerului Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Alături, vehicule ale trupelor de apărare. Pe praporii de pe prelate scrie mare: angajat pentru dezastru.
Operaţia amplă de salvare din partea trupelor de apărare are o puternică componentă de PR. Trupele de apărare au fost adesea luate la rost de către civili, pentru că ar mînca banii publici degeaba. Dar odată cu relaxarea obligaţiilor americanilor în apărarea Japoniei, simultan cu obrăznicirea Chinei, se pune problema ridicării capacităţii de luptă, atît intensiv, cît şi extensiv în teatre externe, lucru ce nu e permis de Constituţie decît dacă art.9 va fi îndulcit sau direct abolit. Legislativul şi Executivul lucrează atît la legislaţia aferentă cerută de tratatele internaţionale, cît şi la percepţia publicului. Aşa se explică prezenţa praporului.
Cîinii dresaţi că găsească victime îngropate sunt scoşi la treabă. 
Din păcate, zgomotul elicopterelor angajate de televiziuni le cam perturbă auzul şi le scade randamentul.
Pompierii şi-au grupat utilajele în faţa unui magazin universal:
Televiziunile şi-au găsit parcare pentru carele de reportaj în curtea unui magazin ce vinde maşini Mazda:
Punct de observaţie cu vedere la torent.
Iată-le şi carele de reportaj:
NHK, ca de obicei, mai discret, şi-a pus autospeciala undeva la loc mai retras:
Oamenii îşi văd de ale lor. Pe la ora 17 puteam vedea traversînd DN54 pîlcuri de voluntari cu hainele stropite de mîl şi cu cîte o lopată în mînă. Am păstrat discreţia, deoarece începînd cu ziua a treia de la dezastru, oboseala şi stresul le-ar putea scădea toleranţa la intruşi cu aparat foto.
Nervii se întind şi mai tare atunci cînd începe să plouă. Şi a fost o aversă de ploaie ce i-a făcut şi pe militari să părăsească aria dezastrului.
Apa continuă să curgă tulbure, semn că substratul nu s-a aşezat.
La punctul de confluenţă al canalului colector al torenţilor, cu rîul, punct situat vreo 3-4Km mai la vale, la kilometrul 8,4 al rîului Ota, se vede clar diferenţa de culoare.
Ca întotdeauna, nu lipseşte pescuitorul în ape tulburi.
(va urma)
Adoptă 2 tone maidaneze de noroi steril și zgură pe an!
Tot aud și văd indignați ecologari protestînd că se mai sparge cîte un baraj, că se încălzește planeta, că nu se împuiază balenele. Băieți civilizați, cu cocteiluri Molotov, cu răngi. Să le spun că 300Kg de sterile datorează omenirii prin simplul fapt că poartă un tricou cu o inscripție lăcrămoasă? Le spun.
Un ecologist responsabil și-ar lua acasă cele 7t de sterile produse de industria minieră pentru fabricarea automobilului personal. Bașca minimum 250Kg de zgură de furnal și de convertizor. Dacă au casă de beton armat, alte 20t de steril îl așteaptă. Televizorul: circa 3t. Calculatorul cu monitor: 5t. Verighete: 4t. Smartphone 2t. Și tot așa…
Am evaluat datoria fiecărui om de pe planetă la 2t de sterile miniere pe an.
Așadar, dragi ecologari:
Adoptați cîte 2t/an de sterile maidaneze ca să salvați planeta! Puneți-le în vestibul, ca să nu deranjați vecinii.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
leave a comment